Euforia legată de cele 80 de miliarde de euro „obţinute“ de la UE subminează, deliberat, mai multe aspecte esenţiale: contribuţia României la bugetul UE, care ar putea diminua această sumă cu 15-20 mld. euro; nivelul împrumuturilor de aproximativ 17 mld. euro (20% din suma totală) şi nivelul subvenţiilor agricole, bani care intră în România, dar cu care nu se construiesc şosele.

Toţi responsabilii politici – cu excepţia celor care fac opoziţie guvernării li­be­rale – au lăudat succesul preşedintelui Klaus Iohannis la summitul prelungit al Consiliului European de vară. România „a obţinut“, susţin ei, 80 mld. euro de la UE, în următorii şapte ani, bani cu care ţara va fi refăcută din temelii.

Ceea ce omit să sublinieze aceşti responsabili este şi „preţul“ plătit. În primul rând, o cincime din aceşti bani (aproape 17 mld. euro) sunt din împrumuturi, e adevărat, la dobânzi avantajoase, având în vedere ratingul AAA al UE. Apoi, contribuţia României la bugetul Uniunii, care va fi undeva între 15 şi 20 mld. euro pentru perioada amintită (1% din Produsul Naţional Brut, contribuţie care poate creşte însă pentru o perioadă limitată) şi, nu în ultimul rând, structura fondurilor care ar urma să intre în ţară.

„După cum probabil s-a aflat, ieri (marţi – n. red.) am ajuns la un acord în Consiliul European şi României i-a fost alocată suma de 80 de miliarde de euro pentru programe europene pentru anii care urmează. Este o sumă foarte mare şi cu aceşti bani, dragi români, vom fi în situaţia nu doar de a relansa economia României, vom fi în situaţia de a reconstrui România, deci să intervenim şi în economie, şi în marile sisteme publice. Este o veste foarte, foarte bună“, a spus miercuri preşedintele Klaus Iohannis.

Dar câţi din aceşti bani – 80 mld. euro – vor ajunge nu doar pentru a relansa economia României, ci şi pentru a reconstrui România, cum promite preşedintele?

România are 46,3 mld. euro din bugetul multianual al UE (2021-2027) de aproape 1.100 mld. euro,  singurul cu sursă certă de finanţare pentru că este compus din contribuţia obligatorie a statelor membre ale Uniunii. Restul de 750 mld. euro sunt promisiuni – sume ce vor fi redistribuite din taxe care acum nu se aplică şi din împrumuturi. România ar urma să beneficieze, din acest fond de redresare, de 16,7 mld. euro „granturi“ şi de alte peste 16 mld. euro împrumuturi, în numele UE.

Ca să vedem cum ar putea decurge lucrurile, o trecere în revistă a situaţiei fondurilor, de la aderarea României, din 2007, până la finalul primului semestru din 2020, ajută. În cei 13 ani şi jumătate de la aderare, România a primit de la UE 59,3 mld. euro, din care fonduri structurale de  25,3 mld. euro, fonduri de dezvoltare rurală şi pescuit de 12,4 mld. euro, subvenţii agricole de 16 mld. euro şi „altele“, 5,8 mld. euro. În aceeaşi vreme, contribuţia României la bugetul UE  fost de 20,1 mld. euro şi, astfel, soldul pozitiv a fost de 39,3 mld. euro.

După cum se vede, din cele 59,3 mld. euro primite între 2007 şi 2020, contribuţia UE a fost de 2/3, iar cea a României de 1/3.

Acelaşi lucru poate fi spus acum şi pentru sumele care vor fi primite în exerciţiul financiar 2021-2027, de 46,3 mld. euro (o contribuţie la nivelul UE de peste 15 mld. euro, în şapte ani, ce va creşte odată cu creşterea PIB şi cu noile îndatoriri ale statelor membre legate de nevoia de noi venituri).

Aşa că nu vom mai vorbi, practic, de 46 mld. euro, ci de vreo 30 mld. euro, sumele nete primite de la Uniune, în cadrul bugetului multianual.

În plus, mulţi din bani, spre 9-10 miliarde de euro, vor fi, probabil, subvenţii agricole (nu există niciun fel de date concrete), bani care intră în ţară, dar care se duc în consum, nu în „reconstrucţia României“, cum speră preşedintele.

Rămân acele „granturi“ de 16 miliarde de euro, care nu au, deocamdată, finanţare (şi nimeni nu spune aici că una dintre condiţiile pentru accesarea acestei sume este închiderea multor capacităţi pe cărbune, fapt ce va antrena probleme sociale) şi cele 17 mld. euro din împrumuturi. Dar, doar în acest an, România are nevoie de 25 mld. euro pentru acoperirea deficitului fiscal uriaş, de 8% din PIB şi pentru rostogolirea datoriei care va ajunge la 45% din PIB, la final de an. Iar îndatorarea nouă va fi de peste 50 mld. euro, în următorii 3-4 ani. Aşadar, 16 mld. euro nu-i ajung României nici pe o măsea.

Aşa că banii UE sunt buni, dar sunt de departe altceva decât administraţia prezintă cu emfază.

sursa: zf.ro